Steaua Bucureşti

Nu-i echipă aşa tare
Cum e Steaua Bucureşti!
Ea, chiar prin neprezentare,
Câştigă orice doreşti!
 
Are antrenor beton:
Reghecampf cel priceput,
Iar la bani, domnu’ patron
Becali – face input!
 
Câinii-îi ştiu şi ei de frică,
Stau cu coada-ntre picioare,
Capul nu şi-l mai ridică
Şi schelălăie mai tare!
 
A venit la ei şi Mutu,
Cică-i scoate din impas:
O să le schimbe lătratul
Cu trasul de praf pe nas!

acum 1 lună

Educaţie

Se vorbeşte mult de-o vreme
Cu patos şi aplicaţie
Despre multele probleme
Ce-s în educaţie!
 
Cine este vinovat
Că-n această ţară
Un om  e needucat
După şcoală iară?
 
Unii zic: părinţii nu-s
Cum erau, şi-i lasă…
Astăzi de tot s-au distrus
Şapte ani de-acasă!
 
Alţii zic: şcoala e rea,
Nu mai dă ştiinţă!
Face elevul ce vrea,
Orice necuviinţă!
 
Se mai crede că-i de vină
Parlamentul tot,
Sau Guvernul că sprijină
Statul mafiot!
 
Românii-s de capul lor,
Nu respectă legi,
Semeni ură în popor,
Doar rele culegi!

acum 2 luni

Adio, maestre!

Maestre Papaiani, ne-aţi lăsat,
În toamna asta arămie,
Mai trişti, călcând mai apăsat
Şi cu privirea mai pustie…
 
N-aţi mai avut deloc răbdare
Şi sigur e că v-aţi grăbit
Să vă-ntâlniţi, după Plecare,
Cu cei ce-n noi nu au murit:
 
Cu Beligan şi cu Moraru,
Cu Jean, cu Nuţu şi cu Dem,
Toţi ce aveau talent cu carul
Şi azi nu putem să-i vedem…
 
Aţi lăsat filme epocale,
Cu scene pline de umor,
Dar râsul se transformă-n jale,
Căci amintirile ne dor…

acum 2 luni

Adio, Gyuri!

Azi, în plină dimineaţă,
Cu un Cer plângând şi el,
O veste neagră, de gheaţă,
Ne-a-împietrit încă niţel.
 
Ca şi cum erau puţini
Atâţia artişti plecaţi,
Încă unul din blajini
Ne-a lăsat tot întristaţi…
 
Era talentat, nu glumă,
Şi ne-a-nveselit nespus,
Acu’ corpu-i merge-n humă,
Spiritul se-nalţă-n Sus!
 
Dumnezeu l-a vrut cu el,
Să înveselească Raiul,
Însă nouă-n acest fel,
Ne-a făcut mai anost traiul…

acum 2 luni

Cutremur în Românica

M-am cutremurat aseară
Pe la ora două,
Zgâlţâiala-a fost uşoară,
De fapt… amândouă.
Când ziceam că a trecut,
A început iară,
După care-am petrecut
Două ore-afară!
Am fumat să mă calmez
Două-trei pachete
Şi, fără să mă forţez,
Am scris trei sonete.
Mărmureanu a cobit
În gol încă-o dată.
Na! Că nu ne-am zguduit
Cât s-o facem lată!
Doar ne-am legănat puţin,
De cinci-şase grade,
Cât să mă ia cu leşin
În trei episoade!

acum 2 luni

Urare de la un Derbedeu

Serghei, toată viaţa-ai fost
Golan cu prestanţă.
Tu nu ştii să fii anost
În extravaganţă…
 
Vagabond bătrân la mare,
Pân’la antipozi,
Te regăsesc (unde, oare?):
La “Doi vagabonzi”!
 
Eşti la caterincă-întâiul,
Râzi de toţi din jur,
Cin’ te-ascultă râde, bietul,
Până cade-n cur!
 
La mulţi ani, Serghei Mizil,
Să fii sănătos,
Rămâi vagabond cu stil,
Simpatic, hazos!

acum 2 luni

Plouă

Plouă lung şi monoton
În oraşul de beton,
Ploaie rece, ploaie tristă,
Ceva mai rău nu există…
 
Plouă-întruna, nu se-opreşte,
Nostalgia-n mine creşte…
N-am un suflet cald şi bun
Căruia totul să-i spun.
 
Plouă şi-i un vânt tăios
Şi, deşi nu-s credincios,
Mă rog Bunului să-mi dea
O femeie să mă vrea.
 
Să mă vrea aşa cum sunt:
Cam ursuz şi cam cărunt,
Supărat mereu pe viaţă,
Cu inima – fortăreaţă.

acum 2 luni

Despărţire

În acestă toamnă caldă,
Simt că te iubesc mai mult,
Ochii mei însă se scaldă
În durere când te-ascult…
 
Spui că nu mă mai iubeşti,
Că ţi-e drag un alt bărbat,
Şi atunci când mă priveşti
Simt că totul s-a schimbat.
 
Ochii tăi frumoşi şi verzi
Mă privesc de la distanţă,
Nici nu-ţi pasă că mă pierzi,
Crezi că n-are importanţă…
 
Pleacă! Du-te unde crezi
Că-ţi va fi ţie mai bine,
Nimica nu-mi datorezi,
Femeie fără ruşine!

acum 2 luni

Femeia e cheia…

În lume, doar femeia
Te face bun bărbat,
Şi nu-s puţini aceia
Care au încercat
Pe pielea lor, cu greu,
Mai buni ca să devină,
Şi dintr-un derbedeu
Să prindă rădăcină
Un om bun, responsabil,
Cu casă şi soţie,
De bază şi capabil,
Cum şi-ar dori să fie.
Femeia, dacă-i bună
Şi-n casă temelie,
În jurul ei adună
Noroc şi veselie.
Ţi-e drag să vii acasă,
La ea şi la copii,
Să stai cu ei la masă,
Bun tată să le fii!

acum 3 luni

Regrete şi tristeţe…

Ieri, matolit atroce
Şi uşor cătrănit,
Am auzit o voce
Ce de jos mi-a vorbit.
 
M-am speriat, fireşte,
Şi-am observat (O! Da!)
Că aia de-mi vorbeşte
Este chiar p*la mea!
 
Stătea cam cătrănită,
Deşi cu capu-n sus,
Şi mi-a grăit, smerită,
Ceea ce-avea de spus:
 
“Stăpâne-s ani de zile
De când vreau să-ţi vorbesc!
Stau aci, între bile,
Şi-amar mă plictisesc!
 
La duş (şi doar în grabă)
Mă freci un pic de tot…
N-ai mai făcut o labă
De-un an! Aşa socot…
 
Erau vremuri ferice,
Când nu mă ţineai bleagă,
Când la o p*zdulice
F*team o noapte-întreagă!
 
Unde e bucuria
Acelor vremi de ieri?
Vreau să-mi fac datoria,
Dar tu nimic nu-mi ceri!
 
Pe timpuri, dacă-n joacă
Mă ridicam puţin,
Găseai o fofoloancă
Şi-o smotoceam din plin!
 
Acum, aş da avere
Pentru-un futai cinstit,
Să simt şi eu plăcere
Că prea m-ai chinuit!
 
Voinţa mi se-ndoaie,
Şi-oricât cat împrejur,
Am prieteni două coa*e
Şi două buci de cur!
 
Stăpâne, fii milos!
Gândeşte-te apoi,
N-ar fi aşa frumos
Să f*tem iar noi doi?
 
De ce m-ai părăsit,
Că eu încă mai pot…
Ori te-ai călugărit
Şi ai pus stop la tot?

acum 3 luni

Încarcă mai multe
Se Incarca...